DETURURI - exerciții de schimbare de perspectivă în București

DETURURILE sunt o serie de plimbări prin București care fac uz de hărțile mentale ale unor invitați cu background-uri variate. Ele sunt concepute ca exerciții de schimbare de perspectivă și subliniază cum interesele noastre determină ce vedem și implicit, care sunt limitările percepției. Flexibilitatea perspectivei e esențială pentru miza ediției de anul acesta a After x Image, desfășurată sub tema The Real- de a dărâma mitul unei percepții universale și a discuta despre cum imaginea realității se construiește în straturi. Te invităm să te înscrii la două tururi desfășurate în aceeași zonă (Armenească-Universitate-Cartierul Evreiesc/ Berceni-Delta Văcărești), ca să poți experimenta acest exercițiu de poziționare.

Tururile sunt gratuite.

Ca simpli călători pe străzile orașului, facem mereu poze, chiar dacă de cele mai multe ori nu apăsăm pe vreun buton declanșator. Sunt acele momente, scene care ne rămân întipărite în minte. Dar cum ar arăta acele scene dacă chiar le-am încadra într-o fotografie? Ce anume din acestea am surprinde? Ce am lăsa pe dinafară? Ce anume din scenele observate am reuși să transmitem? Ioana Moldovan îți va povesti cum se vede orașul prin ochii unui fotograf, cum să aștepți un cadru, ce abordări au alți fotografi de stradă. Vei discuta și despre considerente etice în fotografia de stradă, atingând subiecte precum dinamicile de putere sau bias-uri cauzate de stereotipuri etc. Dar vei avea și libertatea de a capta propriile imagini pentru că asta e frumusețea fotografiei: fiecare vede altceva și altfel.

Un graphic designer și un director de creație intră în cartierul Armenesc. Ce văd, cum văd și mai ales de ce văd sunt câteva din multele întrebări la care vor răspunde bătând la pas hărțile (mentale) ale zonei Dacia, Rosetti, Armenească și împrejurimi.

Obiective vizuale: signalistică, publicitate stradală, comunicare DYI, obsesii tipografice, nemulțumiri urbanistice, mesaje și call to actions, ce-ar mai trebui (scos) și alte surprize de-ale cartierului.

Acest tur, organizat ca o explorare urbană, va fi orientat atît de teoria peisagistului Gilles Clément despre biografia vegetală (și nu numai) a peisajelor terțiare cât și de metafora palimpsestului (Ivan Mitin) care a fost utiliziată pentru a descrie “peisajele culturale multivocale”, reale și imaginare, privite ca “palimpseste trăite prin practici cotidiene văzute ca procese de (re)construcție de noi straturi”. În cazul Parcului Văcărești dar și al veciniătăților lui, aceste straturi incomplet consumate de proiectele lor inițiale pot fi întrevăzute de ambele părți ale inelului de beton al fostei infrastructuri hidraulice, construite la sfârșitul anilor 80, prin demolarea fostelor resturi și grădini ale mahalalei și mănăstirii Văcărești. Ne va însoți în această explorare, de un moment dat, o locuitoare a cartierului care a asistat la transformarea locului căruia bercenarii îi spuneau Pe Vale în lac betonat și apoi parc natural protejat dar și spațiu magnetic imobiliar și disneyland turbo-urbanistic în postsocialismul târziu.

Prin simpla lor folosire zilnică și chiar fără o intenție explicită din partea utilizatorilor, echipamentele socio- culturale moștenite ale microraioanelor sau amenajările informale și efemere realizate de locuitori în spațiile comune dintre blocuri au capacitatea de a intreține socializarea și sentimentul de apartenență la un loc, la un cartier, la o comunitate. Altfel spus, supraviețuim în locuințe, dar locuim mai ales împrejurul lor. Sociologul Eric Klinenberg vorbește despre o „infrastructură socială”, care este de multe ori esențială supraviețuirii comunităților și care devine vizibilă mai ales în momente de criză, cum a fost și recenta pandemie. Fără să fie neapărat o incursiune în istoria zonei, vă invităm într-o plimbare prin cartierul Berceni, unde găsim ilustrate diferite manifestări ale acestei infrastructuri necesare vieții colective.

Hărțile mentale ale artistului vizual și scriitorului Timothy Stanley includ o multitudine de monumente și clădiri vechi peste care semnificațiile s-au așezat în straturi. Turul va evidenția câteva monumente și clădiri speciale, alături de poveștile care l-au inspirat să petreacă mai bine de un deceniu scriind despre istoria culturală a României.

Unele dintre poveștile pe care le veți auzi pun întrebări importante cu privire la reprezentare, memorie și relația acesteia cu realitatea: pe cine alegem să comemorăm și, prin urmare, să facem vizibil pentru generațiile viitoare? Istoria cui e încapsulată în monumente? Care sunt viețile de apoi ale monumentelor și cum le atașăm noi semnificații de-a lungul timpului?

Timothy este autorul volumului Măiastra: A History of Romanian Sculpture in Twenty-Four Parts, care abordează diverse episoade din istoria artei românești și modul în care ele se reflectă în istoria națională.

 

Istoria persoanelor LGBT rămâne deloc sau puțin cunoscută. Confruntate cu represiunea prin lege între 1936 și 2001, strategia camuflajului și a invizibilității era des practicată la nivel personal și de grup. Turul oferit ne ajută să identificăm locuri și istorii ascunse din București care au contribuit la nașterea unei identități publice a acestei comunități.Acestea vor servi drept puncte de plecare pentru anecdote și detalii istorice și și vor pune în discuție raportul dintre realitate și vizibilitate, dintre public și privat.